Hrana crapilor koi japonezi - aspecte importante
Hrana este utilizată de crapii japonezi pentru întreținerea organismului, creștere, reproducere și
menținere a modelului coloristic. Dacă hrana este insuficientă sau de proastă calitate, crapii nu vor
crește, vor pierde în greutate, vor pierde culorile sau se vor îmbolnăvi. Creșterea este posibilă doar
după ce crapii și-au acoperit necesarul pentru întreținerea organismului. Acest necesar crește odată
cu creșterea temperaturii deoarece și activitatea crapilor crește. De asemenea, necesarul de hrană este
mai mare la peștii mici comparativ cu cei mari. Crapii sunt omnivori, adică mănâncă aproape orice în
mediul natural (plante, alge, melci, larve, etc.).
În iazul artificial lucrurile stau mult diferit față de mediul sălbatic. într-un iaz natural crapul depinde
în întregime de hrana naturală pe care o găsește în iaz (sistem extensiv), pe când într-un iaz artificial
crapul depinde în întregime de hrana furnizată de crescător (sistem intensiv).
Cum am mai menționat în diverse secţiuni ale site-ului, din procesul de prelucrare a hranei de către crapi rezultă
amoniac și uree ca "deșeuri" ale metabolismului proteinei din hrană, în proporție de 90% amoniac și
10% uree. De asemenea, 70% din amoniacul generat provine direct din branhii în formă pură, restul
de 30% rezultând din descompunerea materiilor fecale prin intermediul unor bacterii specializate.
Proteina are un rol esențial în creșterea și întreținerea organismului crapilor japonezi,
însă este și
generatoare de amoniac, motiv pentru care trebuie utilizată cu atenție. în urma metabolizării proteinei
rămâne amoniacul. Ureea este în mare parte nitrogen și este produsă în ficat prin prelucrarea unei părți
a amoniacului rezultat din metabolizarea proteinei din hrană. La baza proteinei stau apa, nitrogenul și
carbonul. Proteina este formată din aminoacizi (aminoacizii sunt ca niște cărămizi cu care se construiesc
și se repară țesuturile vii).
Lanț de aminoacizi care formează proteina
Cel mai mare număr de aminoacizi se găsește în proteina din faina de pește. Mai există și proteina de origine vegetală. Sursa proteinei face o mare diferență între tipurile de hrană deoarece nu toate tipurile de proteină conțin aceeași aminoacizi. Hrana cu o concentrație de proteină între 30%-35% este suficientă pentru crapii japonezi maturi (peste 3 ani) deoarece ritmul lor de creștere este redus față de pui, iar proteina are rol în special în regenerare și creștere. în cazul puilor, în primii trei ani, o hrană cu proteină mai mare (peste 35%) le mărește ritmul de creștere.
Atenție:
Tipuri diferite de hrană pot indica aceeași concentrație de proteină dar asta nu înseamnă că sunt identice calitativ deoarece sursa proteinei este rareori specificată, aceasta fiind cea care face diferența.
Cea mai importantă sursă de energie pentru crapi o reprezintă grăsimile. Un conținut de grăsimi între 5%-10% este suficient pentru crapii japonezi. Peștii koi procesează și stochează grăsimi de natură nesaturată (lichide), adică cele care nu rămân în stare solidă la temperaturile pe care le întâlnim de obicei în apa în care trăiesc (de obicei mai mici de 25C). Din acest motiv, grăsimile saturate de genul celor consumate de către oameni, pisici sau câini, nu sunt potrivite pentru crapii japonezi. Crapii japonezi sunt animale ectoterme, luând căldura din mediul în care trăiesc, spre deosebire de oameni, pisici sau câini care sunt endoterme, adică își produc căldura intern, la temperaturi suficient de mari pentru a dizolva grăsimile saturate (solide). Din acest motiv, nu este bine să administrăm crapilor hrană de câini sau pisici, grăsimea din aceste tipuri de hrană rămânând nedizolvată în intestinul peștelui, realizând un blocaj intern ce poate duce la moarte.
Hrana conține și carbohidrați ca sursă rapidă de energie, formați din apă și carbon, rolul acestora nefiind major în metabolismul peștilor. Carbohidrații sunt descompuși în dioxid de carbon și apă iar în cantități mari pot cauza probleme ficatului (glicogen în exces). Cerealele sunt o bună sursă de carbohidrați.
Se observă că principalele surse de energie sunt grăsimile și carbohidrații. Orice pește are un necesar de energie atât pentru activitatea fizică depusă cât și pentru procesele metabolice. Crapii pot utiliza proteina ca și sursă de energie doar la nevoie, pentru energie utilizând în principal grăsimile deoarece sunt mai rapid de procesat comparativ cu proteinele. Grăsimile sunt depozitate în țesuturi și utilizate ca și rezerve energetice pe care peștii le consumă în activitatea zilnică. Atunci când aceste rezerve sunt epuizate, organismul peștelui începe să consume proteina ca și sursă de energie, proteină pe care o obține fie din hrană, fie din consumul propriilor țesuturi vii. Prioritatea consumului de energie este funcționarea organismului, iar când această activitate este încheiată, dacă mai este suficientă proteină disponibilă, atunci energia din proteină va fi canalizată spre procesele de regenerare a țesuturilor și creștere.
Esențial este echilibrul compușilor hranei, nu doar proteina! Proteina ar trebui folosită doar pentru creștere și repararea țesuturilor, nu și ca principală sursă de energie!
Pentru energia necesară activității zilnice, hrana trebuie să furnizeze grăsimi suficiente dar nu în exces astfel încât proteina sa fie folosită doar la regenerare și creștere. Acesta este motivul pentru care o hrană cu o concentrație mare de proteină nu este obligatoriu mai bună față de una cu un conținut mai redus. Dacă le oferiți prea multă proteină, nu veți face altceva decât să contribuiți la degradarea apei și la creșterea costurilor cu hrana.
Fibrele din hrană sunt de mare ajutor în digestie dar în același timp reduc absorbția nutrienților din hrană. Hrana trebuie să conțină cenușă, o importantă sursă de minerale pentru pești.
Vitaminele și mineralele din hrană sunt esențiale pentru menținerea sănătății, de recomandat a fi suplimentate în cazul problemelor de sănătate sau stres. Deficiențele legate de vitaminele din hrană încep încă din procesul de producție a hranei, continuă cu stocarea precară și culminează cu pierderile acestora în apă atunci când hrana nu este consumată rapid (mai ales vitamina C, fiind foarte rapid solubilă). Este indicată utilizarea unui supliment de vitamine dacă hrana folosită nu este de foarte bună calitate.
O componentă principală a hranei crapilor japonezi o reprezintă intensificatorii de culoare sau carotenozii. Dintre aceștia, cei mai importanți sunt spirulina și astaxanthinul. Colorația crapilor japonezi este dată de prezența celulelor pigmentare care dau culoarea peștilor koi, celule numite cromatofore. Toate aceste celule sunt ca niște saci plini cu pigment, sursa pigmeților fiind hrana peștilor. Pigmentul se consumă în timp, motiv pentru care, dacă hrana nu este de bună calitate, culorile devin fade sau dispar odată cu trecerea timpului. Carotenoizii din hrană au un rol decisiv în menținerea pigmenților în cromatofore.
Lipsa carotenoizilor din hrană este principala cauză a pierderii culorilor crapilor japonezi:
Pierdere coloristică la crapul japonez
Exemplu de pierdere a culorii în decurs de 6 luni din cauza administrării unui tip de hrană
de proastă calitate (fără carotenoizi)
Rolul luminii naturale în hrănirea crapilor japonezi
Ritmul circadian reprezintă un ciclu de aproximativ 24 de ore al proceselor biologice pentru entitățile
vii. Termenul de circadian, inventat de Franz Halberg, provine de la circa (în jurul) și diem (zi) și
înseamnă aproximativ o zi. Fiind vietăți, nici peștii nu fac excepție de la acest ritm, ei fiind influențați
direct de alternanța noapte/zi. Pe scurt, crapii japonezi au nevoie atât de zi (lumina soarelui) cât și de
noapte (întuneric). Pe timp de noapte, crapii (nu spun peștii în general pentru că unii pești răpitori
sunt mai activi noaptea) nu sunt la fel de activi, se odihnesc, această odihnă putând fi considerată
o stare de "somn". S-a observat că și la pești, ca și la oameni, melatonina din sânge crește odată cu lăsarea
nopții și scade ziua, melatonina fiind numită și "hormonul somnului".
Unde vreau să ajung cu această idee este faptul că am întâlnit iazuri foarte umbrite, situate într-un
mediu de semi-întuneric. în aceste iazuri, crapii nu sunt la fel de activi în comparație cu cei aflați în
iazuri cu lumină solară mai generoasă, chiar dacă discutăm despre aceleași condiții de temperatură
și chimie a apei. Diferențele sunt clare, cel puțin din două puncte de vedere: crapii expuși mai mult
la lumina solară (nu doar ca timp ci mai ales ca intensitate luminoasă) consumă mai multă hrană și
au culorile mai vii. Lipsa expunerii la lumină coroborată cu un consum redus de hrană conduc la un
sistem imunitar mai slăbit pentru crapii care stau mai mult în "întuneric".
Se cunoaște deja rolul vitaminei D în sistemul imunitar și în structura osoasă. Ca și alte vietăți, și
peștii au nevoie de Vitamina D. Sursele de vitamina D sunt lumina solară și hrana bazată pe alimente
care au absorbit cumva vitamina D (plantele, spre exemplu). Dacă la oameni este mai simplu, în sensul
că dacă nu ne expunem la soare, luăm vitamina D din alimente, la pești nu e chiar așa ușor tocmai din
motivul pe care l-am exprimat anterior: în lipsa luminii solare peștii consumă mult mai puțină hrană.
Iazurile umbrite excesiv sunt de două feluri: cele situate pur și simplu într-o zonă unde nu ajunge
soarele și cele umbrite intenționat pentru a reduce creșterea algelor că urmare a reducerii fotosintezei.
Pe lângă beneficiile aduse sănătății peștilor, lumina naturală contribuie la intensificarea coloritului. în
plus, anumite bacterii "dăunătoare" care ar putea ataca peștii sunt sensibile la lumina solară.
Recomand ca cel puțin 4 ore pe zi iazul să fie expus luminii solare.
Ce faci dacă iazul este "între case" și nu are parte de lumină solară? Nu trebuie să demolezi nimic,
stai liniștit, există solutii! Se poate simula lumina solară cu ajutorul becurilor full spectrum, ajutând
la rezolvarea problemei cu coloritul peștilor, în timp ce, pentru problema vitaminei D va trebui
suplimentat aportul de vitamină D în hrana peștilor. Un bec full spectrum este un bec care imită
foarte bine lumina naturală, mai ales dacă are un indice de redare a culorilor (CRI) mai mare de 90 CRI
(soarele are 100 CRI). Optați pentru temperatura culorii (în grade Kelvin) situată între 5000 K-6000
K. Obișnuiți peștii să stea la "bronzat" câte 4 ore pe timpul nopții, în fiecare noapte
în același interval
orar pentru a le reprograma ciclul biologic (ritmul circadian).
Tot legat de lumina solară, există un aspect de care trebuie să țineti cont: peștii pot suferi de arsuri
solare dacă nu au unde să se adăpostească de lumina solară în exces. Ca orice vietate, când simt un stres
provocat de soare (arsură) peștii au tendința de a se adăposti la umbră. De aceea este bine ca iazul să
aibă o adâncime confortabilă pentru că în zonele adânci malurile oferă umbră din belșug. Un iaz cu
apă mică (exemplu 50 cm) nu permite adăpost la umbra malurilor, iar peștii pot suferi arsuri solare
grave dacă nu există umbră creată din exterior (plante, arbori, etc.). Arsurile solare se pot confunda cu
infecțiile bacteriene interne, în sensul că ambele au ca simptome roșeața pe pielea peștilor. Există totuși
un element distinctiv în cazul arsurilor solare și anume acela că petele roșii întinse sunt prezente doar
pe zona superioară a spatelui, nu și pe părțile laterale ale peștelui.
Arsură solară
Tipuri de hrană
O hrană bună are ingrediente de bună calitate, aspect care se observă în evoluția peștilor, atât ca stare de sănătate, rată de creștere cât și colorit. Sunt multe tipuri de hrană comercializate în prezent, unele ieftine altele foarte scumpe. De obicei, peletele sunt cele mai utilizate. Există și pufuleți, însă aceștia au un conținut mare de aer iar peștii depun un efort mult mai mare față de cazul peletelor pentru a înghiți aceeași cantitate de hrană (acesta este și motivul pentru care peștii par că se hrănesc mai intens cu pufuleți, de fapt peștii doar se luptă pentru cantitatea dorită de hrană). Hrana flotantă este cea mai bună pentru că se poate monitoriza consumul acesteia și permite colectarea hranei în exces (neconsumată) cu o plasă pentru a evita contaminarea apei. De asemenea, hrana flotantă va contribui la îmblânzirea crapilor japonezi prin faptul că vor fi obișnuiți să stea mai mult la suprafața apei. în timpul hrănirii la suprafață, crapii pot fi analizați vizual pentru a se identifica eventualele probleme.
Ca și rețete de diversificare a hranei, se pot oferi frunze de salată, bucăți de pepene, portocale, porumb
sau mazăre din conserve. Nu le oferiți pâine deoarece îi veți îngrășa excesiv.
În perioadele reci când apa are un jur de 10C-12C, peștii încă mai dau semne de activitate și acceptă
hrana, însă apetitul este scăzut, metabolismul fiind mult încetinit. în aceste condiții este de preferat să le
oferim o hrană ușor digerabilă, scufundabilă, preferabil de natură vegetală, de exemplu, germeni de grâu.
Cu o hrană scufundabilă, peștii vor fi scutiți de efortul pe care l-ar depune să se ridice la suprafață după
hrană, conservându-și în acest mod energia. Din cauza metabolismul mult mai lent în apa rece, aceștia nu
digeră bine o hrană "grea", care nu este de natură vegetală, plus că hrana cu proteină vegetală, în caz că nu
este consumată, nu impactează foarte mult calitatea apei (filtrul de obicei fiind oprit în perioadele reci).
În mod normal, cea mai bună hrană pentru crapii japonezi este formată din organismele vii pe care
ei le pot găsi în mediul natural. Problema cu această hrană este că producătorii o comercializează prin
uscarea acesteia, proces care, dacă nu se efectuează corect, poate menține paraziți pe care îi veți introduce
în iaz odată cu hrana. Pentru a evita acest risc, dacă totuși doriți să le oferiți hrană sub forma organismelor
vii sau uscate, optați pentru cele care nu trăiesc în apă (exemplu râmele de pământ) deoarece
chiar dacă ele conțin paraziți, odată ajunși în apă aceștia nu pot face rău peștilor, apa nefiind mediul
lor natural de viață.
Dacă iazul permite, crapii japonezi pot crește foarte mult și foarte repede. Din cauza faptului că nu
pot mânca mult la o masă (neavând stomac) este necesar să fie hrăniți des și în cantitate mică.
Ce cantitate de hrană le administrăm crapilor koi într-o zi?
Doza zilnică recomandată de hrănire este de 2% din greutatea totală a peștilor din iaz, însă este puțin probabil să se estimeze corect această greutate. De aceea, hrăniți peștii de 1-5 pe zi cu o cantitate de hrană care să fie consumată ideal în 10 minute. Nu hrăniți noaptea sau dimineața foarte devreme deoarece atunci oxigenul dizolvat este la cel mai mic nivel. Frecvența hrănirii pe parcursul unei zile este foarte importantă, creșterea frecvenței având reale avantaje:
- Reducerea risipei prin oferirea unor cantități mici ce se consumă rapid și integral.
- Reducerea consumului de oxigen dizolvat pe parcursul hrănirii.
- Peștii vor crește uniform deoarece mai multe hrăniri vor oferi posibilitatea tuturor peștilor să se hrănească.
Cu cât sunt mai mici crapii, cu atât frecvența hrănirii va trebui crescută, metabolismul acestora fiind
mult mai accelerat comparativ cu metabolismul peștilor mai mari.
Fiecare tip de hrană are o perioadă de stabilitate odată administrată în apă. Acest timp exprimat
în minute înseamnă perioada maximă în care hrana reține nutrienții și nu-i eliberează în apă. Hrana
neconsumată în timpul în care ea este stabilă trebuie adunată și aruncată deoarece deteriorează rapid
calitatea apei și își pierde valorea nutritivă. Această perioada variază între 5-30 minute, în funcție de
calitatea hranei. De asemenea, hrana nu trebuie administrată dacă este oxidată deoarece faceți mai mult
rău decât bine peștilor. Oxidarea (râncezirea) se evită prin respectarea termenului de valabilitate și a
condițiilor de stocare.
Este important să se adapteze hrana în funcție de dimensiunea gurii crapilor pentru a reduce
pierderile de hrană și efortul peștilor pentru a se hrăni. Nu zdrobiți hrana pentru a o face mai mică
deoarece nutrienții dintr-o hrană zdrobită se vor dizolva rapid în apă, afectând calitatea apei în loc să
ajungă în organismul peștilor.
Atenție: crapii japonezi au nevoie de o doză a hranei de 1% din propria greutate zilnic doar pentru întreținerea optimă a organismului (fară a lua în calcul creșterea sau regenerarea țesuturilor bolnave)!
O hrană de proastă calitate poate duce la probleme de sănătate. Constipația poate să apară atunci
când peștilor le este oferită o hrană învechită sau oxidată. Ca și simptome ale constipației, excrementele
sunt alungite, atârnă din corp sau se ridică la suprafața apei din cauza conținutului de bule de aer, mai
ales când hrana utilizată este flotantă. Pot apărea probleme legate de echilibrul peștilor în apă (adesea
plutesc din cauza balonării). Ca și remediu, se va trece pe o hrănire bogată în fibre.
Pe cât posibil, nu folosiți dozatoare automate pentru distribuirea hranei ci hrăniți peștii cu mâna.
Momentul oferirii hranei crapilor japonezi este ideal pentru a se evalua starea generală a peștilor. Un
apetit bun al peștilor este de obicei un bun indicator al unei stări bune de sănătate și a unei bune
calități a apei. De asemenea, în timpul hrănirii se pot inspecta destul de bine vizual pentru identificarea
eventualelor leziuni de pe corp.
Nu oferiți hrană pe suprafețe mici ale apei, delimitate cu diverse dispozitive plutitoare pentru a
reține hrana într-un loc. Nu veți face altceva decât să măriți competiția pentru hrană, micșorând
șansele de hrănire pentru peștii mai slabi sau mai mici.
Sunt și situații în care hrănirea trebuie oprită, cum ar fi cea în care apa prezintă valori mari ale
amoniacului, nitriților, fosfaților sau unde oxigenul dizolvat este în cantitate prea mică. în aceste cazuri
hrănirea se suspendă până la remedierea problemei și rezolvarea cauzei.
Cât crește un crap koi?
Legea minimului (a lui Liebig) spune că ritmul de creștere este dictat de cel mai rar element necesar vieții, numit factor limitativ.
Această lege mai este cunoscută drept teoria butoiului:
Capacitatea unui butoi este limitată de cea mai scurtă doagă. Dacă
se mărește doaga cea mai scurtă, crește capacitatea de stocare a
butoiului, însă altă doagă devine factor limitativ.
Legea minimului
Aplicând legea minimului la crapii japonezi, hrana prin calitate și cantitate poate fi la un moment
dat un factor limitativ în creștere.
Dacă rezolvăm problema hranei, altul devine factor limitativ în creștere, spre exemplu volumul iazului
sau cantitatea de oxigen din apă. Oxigenul este deseori un factor limitativ în metabolism și creștere.
Se poate aplica o formulă pentru a determina greutatea unui crap japonez în funcție de lungimea sa:
Greutate (grame) = (lungimea în cm/3.86)³.
De exemplu, un crap de 40 cm cântărește: (40/3.86)³= 1 112 grame
Vezi tipurile de hrana comercializate de noi
Hrana pentru crapi koi sau echipamente pentru iaz ?
iti furnizam doar ceea ce folosim si noi
