TANUKI - iazuri & crapi japonezi din 2001

Îngrijirea crapilor japonezi în funcție de sezon

Încep povestea îngrijirii crapilor japonezi parcurgând cele patru anotimpuri, însă nu înainte de a prezenta câteva detalii asociate momentului populării unui iaz cu pești.

Primesc de multe ori întrebarea: când se adaugă peștii într-un iaz nou construit ?

Când un iaz este umplut pentru prima dată cu apă, cantitățile de amoniac și nitriți sunt zero. Nitrații pot fi prezenți în funcție de sursa apei cu care s-a alimentat iazul. în instrucțiunile multor sisteme de filtrare de pe piață veți găsi referiri la abordarea: porniți recircularea apei prin filtru, adăugați bacterii nitrificatoare, așteptați câteva zile, apoi puteți introduce peștii. Din punctul meu de vedere, această abordare este greșită deoarece din punct de vedere al filtrării biologice lucrurile nu vor evolua fără pești. Există bacterii nitrificatoare comercializate sub formă de praf sau soluție, acestea eliberându-se în filtru pentru a-l coloniza și a se înmulți, însă dezvoltarea lor depinde de prezența nutrienților (amoniac și nitriți) pe care bacteriile îi folosesc ca sursă de hrană pentru a se dezvolta și înmulți. Practic, în asteptarea peștilor, bacteriile nu doar că nu se vor înmulți, ci riscă să și moară de foame, pentru că peștii generează practic amoniacul, fixarea acestuia din atmosferă fiind nesemnificativă într-un iaz artificial. Abordarea corectă este umplerea iazului cu apă, pornirea recirculării prin filtre, se așteaptă 24 ore pentru eliminarea eventualului clor din apă, apoi se introduc peștii. Peștii se achiziționează de obicei în saci din plastic plini cu apă și oxigen. Peștii nu se vor elibera brusc în iaz. Sacul se desface și se lasă să plutească în iaz între 15-30 minute timp în care se adaugă puțină apă din iaz în sac pentru a echilibra termic și chimic apa din sac cu cea din iaz. Apoi se pot elibera.

Bacteriile de nitrificație (Nitrosomonas și Nitrobacter) pot fi introduse în formă comercializată sau nu. Bacteriile acestea se dezvoltă natural în decurs de 7-14 zile de la prezența peștilor în iaz (momentul zero). Din momentul zero, iazul intră într-un proces de ciclare, adică de evoluție spre echilibru, trecând prin mai multe faze, inclusiv cea prin care algele invadează apa, aceasta devenind verde. Nivelul amoniacului începe să crească și, în funcție de rapiditatea dezvoltării coloniei de bacterii Nitrosomonas, încep să apară și nitriții, prin oxidarea amoniacului de către aceste bacterii. Nivelul nitriților continuă să crească până când se maturizează coliniile de bacterii Nitrobacter. Mai târziu, bacteriile Nitrobacter încep să-și facă bine treaba și nivelul concentrației nitriților (NO2) începe să scadă, apărând nitrații (NO3). Echilibrul se atinge pe parcursul unei perioade de aproximativ două luni, timp în care coloniile de bacterii Nitrosomonas și Nitrobacter sunt suficient dezvoltate (în limita filtrului biologic, bineînțeles) pentru a ține în parametri corecți amoniacul și nitriții (ideal la valoarea zero). în această perioadă (două luni) testarea periodică a apei este esențială. Atunci când valorile parametrilor ies din normal, trebuie efectuat un schimb parțial de apă.
Niciodată nu se va schimba dintr-o singură operațiune mai mult de 25% din apa iazului deoarece riscați un dezechilibru chimic brusc al acestuia, cu impact atât în sănătatea peștilor, cât și chiar în deciclarea iazului.
După ce se maturizează, fiecare iaz intră în regimul normal de întreținere, regim care depinde de fiecare iaz în parte, de anotimp, de sistemul de filtrare folosit, de cantitatea de pești, de hrana folosită și, mai ales, de calitatea apei.
Părerile sunt împărțite cu privire la regularitatea schimbului parțial de apă sau la menținerea unui debit constant de apă proaspată introdusă permanent în iaz. Personal, nu sunt de acord cu generalizarea vreuneia dintre cele două metode deoarece ambele influențează temperatura apei din iaz, împiedicând-o să rămână constantă la valori mari din cauza faptului că în perioada caldă a anului, când peștii au metabolismul foarte rapid și au nevoie de o temperatură mai mare a apei, apa proaspătă mai mult ca sigur este mai rece ca cea din iaz. Sunt de parere că apa trebuie schimbată parțial atunci când se justifică, adică atunci când chimia apei necesită acest lucru. Spre exemplu, schimbul parțial de apă se impune atunci când valorile poluanților de bază sunt foarte mari și necesită reducerea concentrației prin schimbul parțial de apă pentru diluarea acestora. Completarea apei din cauza pierderilor prin evaporare nu trebuie confundată cu schimbul parțial de apă! Odată cu evaporarea apei, o parte nesemnificativă din cantitatea elementelor chimice din apă se evaporă (exemple: amoniacul se evaporă foarte puțin iar nitrații deloc), în timp ce mineralele sau metalele rămân integral în apă.

IARNA

Deși repet, reiau aici următorul subiect extrem de important: Sistemul imunitar al crapilor japonezi este direct influențat de temperatura apei. La temperaturi de sub 8C, sistemul imunitar nu funcționează iar inima bate o dată la 4 secunde, între 8-17C funcționează în regim de avarie, după 17C funcționează la capacitate maximă, inima bătând o dată pe secundă. Sub temperaturi de 8C, agenții patogeni nu sunt activi, însă peste 8C aceștia devin foarte activi, motiv pentru care plaja 8-17C este cea mai riscantă pentru crapi.

Tot în contextul temperaturii, merită menționate următoarele aspecte:

• La temperatura de 8C începe hibernarea, moment în care crapii coboară în zonele mai adânci și mai calde.
• La temperaturi de sub 5C crapii pot răci, acest lucru fiind vizibil prin formarea unei pelicule albe ce acoperă mucusul, răceală din care, de obicei, își revin fără probleme.
• La temperaturi de sub 2C moartea survine aproape sigur.

Există două abordări în ceea ce privește un iaz cu crapi japonezi pe perioada iernii: încălzirea artificială a apei sau lăsarea naturii să-și urmeze cursul firesc.

Încălzirea iazului iarna

Un iaz exterior pierde repede căldură pe timpul iernii. Pentru a-l încălzi trebuie asigurat un aport de căldură și diminuate pierderile. Pierderile se pot diminua prin acoperirea iazului. încălzirea apei se face prin utilizarea încălzitoarelor de apă electrice sau a schimbătoarelor de căldură conectate la centrala de încălzire a casei pe principiul unui calorifer. Mai au ceva în comun cele două metode în afară de faptul că încălzesc apa: produc costuri lunare mari! Cele mai utilizate sunt încălzitoarele electrice. Pentru a încălzi corect un iaz iarna cu un încălzitor electric este nevoie de cel puțin 1KW pentru fiecare 5 000 litri apă. Mai există dispozitive electrice plutitoare care încălzesc apa pe o suprafață mică, menținând o zonă fără gheață (copcă).

Crapi japonezi în hibernare

încălzitor pentru copcă

Din punctul meu de vedere, dacă vreți să păcăliți iarna trebuie să simulați vara, altă cale nu există când este vorba despre încălzirea unui iaz cu crapi japonezi. Luând în calcul impactul în sistemul lor imunitar și efectul agenților patogeni, dacă nu puteți încălzi iazul la temperaturi mai mari de 17C , mai bine nu încălziți pentru că expuneți peștii la un risc mare pe o perioadă lungă de timp (perioada de iarnă plus o parte din primăvară și toamnă). Evitați menținerea iazului iarna în intervalul 8C-17C . Peștii oricum vor trece prin acest interval de risc în prima parte a primăverii. încălzirea corectă a unui iaz iarna menține peștii activi iar regimul de întreținere al iazului nu ar trebui să se schimbe în ceea ce privește hrănirea, testarea parametrilor apei, curățarea filtrelor, etc. în cazul în care optați pentru calea naturală, țineti cont de o condiție minim necesară pe timpul iernii: mențineți în permanență o copcă pentru a permite schimbul de gaze toxice apă-aer și pentru a se oxigena iazul. Puteți folosi un aerator în iaz pentru oxigenare și cu rol de menținere a unei copci, caz în care introducerea aerului se va face aproape de suprafața iazului (la o adâncime de 50 cm) pentru a nu răci în exces apa odată cu introducerea aerului rece iarna.
Hibernarea se produce la 8C, însă crapii, de obicei, nu mai acceptă hrana începând cu o temperatură a apei de 10C . Pe timpul hibernării crapii coboară în zonele mai adânci și mai calde. Dacă apa este suficient de adâncă, atunci stratul inferior va avea o temperatură de 4C (temperatura la care densitatea apei este maximă), în timp ce, spre suprafață temperatura scade ajungând la 0C în zilele geroase când suprafața apei îngheață. Când ați oprit hrănirea, opriți și recircularea apei (pompa) astfel încât să nu răciți stratul inferior al apei. în timpul hibernării crapii japonezi se mișcă foarte puțin pentru a-și conserva energia, metabolismul (managementul energiei) fiind mult încetinit la fel ca și alte procese biologice (adaptare, răspuns la stimuli, etc.). Metabolismul înseamnă, pe de o parte, reacții chimice care convertesc hrana în energie și pe de altă parte reacții care consumă acea energie (creștere, întreținere, reproducere) și se bazează pe respirație, osmoreglare și excreția substanțelor toxice (de exemplu, amoniacul). De remarcat faptul că doar energia în exces poate fi utilizată pentru creștere și reproducere, întreținerea organismului fiind prioritară.
Contrar multor opinii, crapii japonezi nu se mai hrănesc în timp ce hibernează (sub 8C), motiv pentru care hrana administrată la temperaturi sub 8C nu va face decât să contamineze apa. Odată cu înaintarea spre primăvară și încălzirea apei spre 10C-12C , peștii încep să fie moderat activi și să caute hrana, metabolismul lor fiind încetinit, la fel și apetitul pentru hrană deoarece nevoia de energie este minimă. în acel moment se va administra o hrană ușor digerabilă, cu conținut redus de proteină, de preferabil scufundabilă. Cea mai bună hrană pentru astfel de momente este cea pe bază de germeni de grâu. în cazul hibernării, este esențial ca peștii koi să între în iarnă puternici, bine hrăniți, pentru a avea resursele necesare trecerii peste anotimpul rece. Un crap care hibernează pierde între 10-15% din greutate în timpul iernii, când își consumă grăsimile acumulate pe parcursul anului ca sursă de hrană/ energie (de exemplu, respirația și osmoreglarea nu sunt oprite niciodată, procese care necesită mereu energie). Femelele sunt mai norocoase pentru că icrele nedepuse în vara anterioară se alătură rezervei de hrană, putând fi reabsorbite pe perioada iernii de către organism. Masculii nu sunt la fel de norocoși și dacă nu au acumulat suficiente rezerve pentru iarnă, odată consumate rezervele existente, mușchii și organele urmează a fi consumate ca surse de energie pentru susținerea vieții.

Important:

Dacă ați achiziționat crapi japonezi neaclimatizați zonei noastre, care provin din regiuni unde nu au experimentat ierni similare cu cele de la noi, atunci sunteți obligați să le creați condițiile din locul de origine și să fiți obligați să le încălziți iazul iarna. Există metode de aclimatizare a acestor pești astfel încât să nu fie nevoie să replicați temperaturile calde din țara de origine în fiecare iarnă de la noi, odată aduși peștii. Aceste metode de aclimatizare pot funcționa doar dacă peștii sunt mici (maximum 2 ani) și sunt expuși la o scădere controlată a temperaturii în prima iarnă petrecută în noile condiții climatice.
Spre exemplu, în Israel iarna nu prea există, iar în Japonia, deși iernile în zona unde se cresc peștii koi sunt chiar mai aspre ca la noi, mulți fermieri mută peștii în bazine interioare încălzite începând cu luna Octombrie până în Aprilie când îi repun în bazinele naturale exterioare.

Exemplu de evoluție a temperaturilor unui iaz neîncălzit și unul încălzit din țara noastră în perioada 01.01.2018 - 01.03.2018:

Iaz neîncălzit

Iaz încălzit

PRIMAVARA

Personal, cresc crapi japonezi din 2001 și pot spune că un pește a trecut cu bine iarna dacă la sfârșitul lunii Aprilie este viu și sănătos. începutul primăverii este perioada critică pentru crapii japonezi pentru că apa începe să se încălzească și ajungem în zona roșie, unde patogenii sunt foarte activi, în timp ce peștii sunt slăbiți după sezonul rece și sistemul lor imunitar nu este încă la capacitatea maximă.

Când temperatura apei ajunge la 10C, se va efectua un schimb parțial de apă și se va repune în funcțiune sistemul de filtrare. Acum este momentul când becurile lămpilor UV se înlocuiesc pentru sezonul care abia începe. Apa se va dezinfecta cu un dezinfectant pentru un spectru larg:

• virucid (viremia de primăvară a crapului, etc.)
• bactericid (aeromonas, pseudomonas, etc.).
• fungicid (saprolegnia, etc.)

De asemenea, peștii vor fi inspectați vizual și tratați individual sau toți dacă prezintă probleme de sănătate. Atenție în cazul în care doriți să administrați tratamente pentru că majoritatea nu se aplică la temperaturi sub valoarea de 12C deoarece devin extrem de toxice sau total ineficiente. Tot acum se va începe și hrănirea lor doar dacă acceptă hrana. Uneori, acest moment se amână până când apa are 12C. Nu exagerați cu hrana la începutul primăverii pentru că bacteriile de nitrificație din filtru nu lucrează la capacitatea maximă pe temperaturi mici ale apei. Testați apa periodic mai ales pentru amoniac, nitriți, pH, KH. Odată cu înaintarea spre vară, procesele biologice reintră în normal, mai ales la temperaturi ale apei de peste 17C.
Cum reproducerea este un proces biologic, când temperatura apei depășește 17C, este momentul în care crapii japonezi maturi sexual se înmulțesc.

VARA

Crapii japonezi se simt cel mai bine în intervalul 23C-26C. în acest interval de temperaturi necesarul de oxigen crește deoarece metabolismul este la nivel maxim. Odată cu creșterea temperaturii, saturația cu oxigen a apei scade așa că mențineți aerarea adecvată în permanență și testați regulat nivelul de oxigen dizolvat, mai ales la prima oră a dimineții când nivelul este minim din cauza lipsei fotosintezei din timpul nopții. De asemenea, formă toxică a amoniacului (NH3) crește odată cu creșterea temperaturii sau a pH-ului. Măsurați toți ceilalți parametri ai apei cel puțin săptămânal sau luați un dispozitiv care măsoară și afișează continuu valorile parametrilor (chiar accesibil de la distanță prin Internet).
Curățați filtrul la nevoie (atunci când calitatea apei o cere), schimbați parțial apa odată cu momentul curățării filtrului și asigurați-vă că fundul iazului este în permanență curat, fără depuneri de sedimente organice sau anorganice. Singurul tratament aplicat ca rutină ar trebui să fie un dezinfectant cu spectru larg. în rest, eventualele probleme se tratează punctual, fără administrarea preventivă a medicamentelor. O apă de calitate bună și o hrană de calitate superioară de obicei vor ține peștii departe de probleme.
Dacă plecați în concediu, nu vă faceți griji dacă peștii nu primesc hrană câteva zile. Nu vor muri de foame. Mai bine faceți-vă griji pentru eventualitatea defectării vreunui echipament esențial (pompă de recirculare sau aerator). Există senzori care se pot instala și care transmit alarme prin Internet atât în caz de probleme ale calității apei, cât și la lipsa debitului de apă prin furtunul de retur al pompei sau în caz de pierderi de apă, când apa scade sub un nivel minim programat. Există automatizări care chiar pornesc un aerator suplimentar în caz că nivelul oxigenului scade sub pragul minim.

TOAMNA

Toamna este anotimpul cel mai frumos pentru a te bucura de acest hobby. Culorile toamnei scot cel mai frumos în evidență culorile crapilor japonezi iar iazul este parcă mai frumos ca oricând. Toamna trebuie deja să vă gândiți la iarnă, în sensul că peștii trebuie hrăniți foarte bine astfel încât să intre în iarnă puternici, sănătoși, cu rezerve de energie acumulate cât să aibă ce consuma în timpul hibernării (mai ales dacă nu încălziți iazul iarna suficient încât să continuați hrănirea).
Odată cu apropierea sezonului rece, pregătiți iazul pentru iernat, dezinfectați apa, curățați bine filtrele, curățați fundul iazului, tăiați plantele pentru a evita putrefacția acestora în iaz pe timpul iernii. O atenție sporită ar trebui acordată eventualelor frunze care ar putea cădea în iaz de la copacii din apropiere. Dacă nu sunt adunate imediat ce cad, ele se vor scufunda fiind foarte greu de adunat ulterior. Frunzele moarte nu doar că vor intra în putrefacție la începutul iernii crescând nivelul amoniacului dar sunt și generatoare de tanin, substanță care colorează apa în galben-maroniu, greu de înlăturat. Cel mai bine preveniți căderea frunzelor în iaz, fie prin eliminarea crengilor din apropiere, fie prin plase de frunze care se montează deasupra apei.
Inspectați peștii cu atenție pentru a putea trata eventualele probleme de sănătate și pentru ca peștii să se recupereze până la venirea iernii. Dacă un pește este bolnav la finalul toamnei, nu-l lăsați într-un iaz afară pe timpul iernii ci mutați-l într-un bazin interior cu temperatură controlabilă și cu medicație adecvată. Dacă iarna vine mai devreme și peștii nu se mai hrănesc (aproximativ 10C în apă), opriți recircularea, curățați filtrele și efectuați un schimb parțial de apă (25%). Echipamentele sensibile la îngheț necesită cel puțin golirea de apă dacă nu chiar stocarea într-o magazie, ferite de îngheț. în perioadele când apa are temperatura în jur de 10C-12C, cel mai bine utilizați hrană ușor digerabilă, scufundabilă, pe bază de germeni de grâu.

Nu uitați:

Iazul și peștii trebuie să intre în sezonul rece în cele mai bune condiții.
Nu lăsați nimic la voia întâmplării!